Cateodata ma gandesc ca mintea si fiinta mea n-au fost concepute pentru a fi femeie. Sau pentru a fi, daca asta conteaza in vreun fel.
Sunt un mic robot-extraterestru care nu simte altceva decat vina de a nu simti nimic. O chestie care bantuie prin lume si nu traieste decat pentru a-i goli pe altii de energia lor.
Ma sperii cand ma gandesc ca sunt o chestie. Un robot. Un extraterestru.
Si ma simt vinovata ca nu pot da lumii ce-mi ofera, ca nu le pot da altora inapoi putin din atentia pe care mi-o impartasesc.
As vrea sa simt si altceva decat vina asta care ma macina… altceva decat tristetea de a nu fi om pe deplin. As vrea sa te iubesc si sa te ating cu placere, dar mie nu-mi face placere sa stau cu oamenii, sa vorbesc cu ei, sa impartim acelasi spatiu. As vrea sa pot sa fiu a cuiva, si n-am a cui sa fiu… as da orice sa ma pot rupe din lume, dar intr-un mod ciudat, imi place in lume. Nu-mi plac oamenii, dar imi place lumea. Nu-mi place sa fiu cu tine, dar vreau sa fiu cu tine. Mintea mea e in ceata cand te vad, dar nu te pot strange in brate, nu pot sa te iubesc si ma doare.
Ma comport ca o femeie indragostita, cand de tine, cand de viata, dar daca ai sti ce vid adanc e in mine…
Daca ai putea sa-l umpli… daca as vrea sa-ti dau voie… ar fi totul atat de usor!
Din pacate, nu e. din pacate, sunt doar o alta nebuna care crede ca problema ei e cea mai importanta.
zzz Spune:
on iunie 13, 2008 at 02:12
esti emo, evident.
breathemein Spune:
on iunie 13, 2008 at 16:17
evident. dupa ce am scris textul si mi-am dat seama ca-s emo, am descoperit ca-mi plac femeile si brusc folosesc limba maghiara pe post de limba materna. clar
Romeo Spune:
on iulie 5, 2008 at 02:51
De ce toata lumea crede ca daca mediteaza prea mult despre trairile ei e emo? Pur si simplu mediteaza lumea. Mediteaza la conditia si evolutia firii sale.