Uneori raman in uitare si mirare stupida, ca si cum ce am nu-mi ajunge. Aerul deodata se opreste si nu mai
intra in plamani, stau si ma cutremur in mirare, cand imi vad o suvita de par (acum cret) clatinandu-se, beata,
prin fata ochilor mei o data albastri. Sentimentul ca e Craciun si frig, si fara zapada, sentimentul ca in mine
balteste cafeaua rece, sentimentul ca ploverul meu nu mai e indeajuns de gros, de lung, de decent…
I’m doing cartwheels, god knows what the fuck are those! Si ma cutremur, si ma invart, in mine e o obsesie care creste ca un neg, ca parul de pe o alunita, ca raza de soare de dimineata… Obsesiv si aiurea, ma intorc la inceputuri, la sunete cunoscute si familiare, la pulsatii din mine care au aceeasi rezonanta de aproape 23 de ani.
Imbatranesc si ma simt in acelasi timp mai idioata si mai batrana, mai senila si mai proaspata, mai sarata si mai moale ca niciodata. Oasele se taraie, zambetul se lateste si azi ma intreb daca n-am cumva nevoie de o crema antirid. Apoi iti zambesc, iti zic cat de mult te iubesc, cat de mult insemni pentru mine si-mi dau seama ca singura crema antirid esti tu. Catalizator pentru fericire si sanatate mintala. My safety blanket. Tu. Obsesie ascunsa in picurii apei de la dus, in tricoul care pastreaza mirosul tau, in tacerea din mine cand nu esti aici.
I’m doing cartwheels…
