Mi-aş dori să ne ningă…
Să mă ningă cu tine…
Să mă plouă cu bine
Şi, poate, din nou, cu tine.
Mi-aş dori să treacă vremea
Peste noi amândoi
În timpuri netrecute şi nebănuite
Atât de-ascunse şi de tăinuite…
Să treacă ceaţa şi să ne uite
În tăcerea dimineţii ude
Tot ce viaţa n-a trăit şi n-a simţit
Şi tot ce azi noi am uitat că am iubit…
Te-aştept cu drag la uşă
Şi poate după ea,
Căci n-am răbadare s-aştept în picioare
Soarele care aproape răsare…
A venit încă o iarnă. Zilele astea, mai ales marţi, aveam impresia că o să ningă. În sfârşit, credeam că visul mi se va îndeplini. Mirosea a iarnă peste tot. Mirosea a frig pe culoarele îngheţate din Polizu. Tu miroşi a frig când te sărut şi-mi place – îţi dă o savoare specială, dulce-acrişoară de proaspăt.
Mâine e Moş Nicolae, care nu mă vizitează din motive destul de triste pentru mine. Simt că se apropie Crăciunul şi iarăşi se face în mine golul ăla insuportabil. Dispreţul meu creşte. Nu vreau decât să ningă. Orice e mai bun decât Crăciunul. Wanna lay down in the sand?
Da, temă cu specific sărbătoresc. Nu e sărbătoare în mine decât când eşti tu lângă mine. Wanna lay down in the sand?
… Mi s-a terminat cafeaua!
Pentru cei care mă cunosc cât de cât, asta ar fi cumva ca un echivalent al apocalipsei. Sau poate vine Hannibal Lecter să ne mănânce. Sau zombii din Dawn of the Dead prind viaţă.
Either way, e de rău. Somebody please bring me COFFFFFEEEEEEEEEEEEEEZZZZZZZZZ!!!
Later edit : nici băncile nu sunt deschise. Deci cum pot să sărbătoresc faptul că sunt român(că), dacă nu am bani? Cum pot să-mi cinstesc târla de prieteni ahtiaţi de bătură (nu-i am, dar cei mai mulţi îi au), dacă băncile au zi liberă azi şi nu fac tranzacţii? Înseamnă că ce? Murim de sete? De inaniţie? Din cauza zombilor?
De ce naiba ţin ei cont de obiceiurile astea comuniste? Parcă era capitalismul în floare, nu comunismul la putere. Horticultură şi matematică – de la o vreme, mă lasa rece. Revin.
Aşa-i că n-aţi mai auzit de mult de Anouk? Nici eu, până nu s-a îndurat Winamp-ul de mine. Enjoy the Song Of The Day – live, better than the recorded version!
I’m watching your shadow cut by the moon
Peaceful I wait for the dawn
These moments in silence are all that I need
The softness of hearing you breathe
And I know it doesn’t get better than this
Funny it starts with just one little kiss
Baby all I know you’re no longer alone
We’ve started a home of our own love
All my love is yours, you’re no longer alone
We’ve started a home of our own love
Your ups and your downs, powers and fears
Your presence fulfils my desire
You’re all that I’ve wished for
You’re more than I need, you’re right where I wanna be
Oh no, I don’t ask questions or try to explain
Telling myself it just happens this way
Baby all I know you’re no longer alone
We’ve started a home of our own love
All my love is yours, you’re no longer alone
We’ve started a home of our own love
I don’t ask questions or try to explain
Telling myself it just happens this way
Baby all I know you’re no longer alone
We’ve started a home of our own love
All my love is yours, you’re no longer alone
Baby all I know you’re no longer alone
We’ve started a home of our own love
All my love is yours, you’re no longer alone
Baby all I know you’re no longer alone
Baby all I know you’re no longer alone
We’ve started a home of our own love
Sub stele mă îngroapă.
Deasupra mea sunt stelele care pâlpâie. În mine pâlpâie viaţa, mai are un pic şi se zbate, vrea să iasă. Îi simt răsuflarea deasupra mea. Miroase a mâncare proastă, de ţăran.
Încă nu-mi vine să cred ce se întâmplă. Cum naiba de s-a ajuns la asta?
Acum o oră eram fericită, întinsă pe pătura pe care am stat şi la picnic dimineaţă.
Încă îmi amintesc ce frumos era azi dimineaţă. Soarele era sus, pe cer – în locul stelelor de acum. Era cald, ca la începutul primăverii, deşi toamna s-a instalat destul de vizibil.
Îmi aduc aminte clar că mă gândeam că e ultimul picnic pe anul ăsta.
O lopată de pământ mă trezeşte din reverie. Îmi acoperă ochii şi stelele nu se mai văd la fel de bine.
Din cauza asta, mi se pare că pâlpâie mai tare. Dar poate doar mi se pare mie.
Pământul care îmi acoperă o parte din faţă mă împiedică să respir.
Printre bucăţele negre de pământ, cerul se face din ce în ce mai mic.
Nu mai sunt greieri care să acopere sunetul pe care îl face lopata care mă îngroapă.
Pare aşa pustiu în pădure. Mi-aduc aminte că pentru asta am şi venit aici. Pentru că era mai linişte.
Mă uit la stele şi mă gândesc că ar trebui să mă bucur măcar de această ultimă privelişte.
E linişte. Cerul de deasupra mea mă înveleşte. Pământul care ar trebui să fie sub mine mă înveleşte şi el.
Sunt acoperită de tot ce e în lume, separată de tot ce e viu şi tangibil.
Mă uit la el. Dimineaţă luam picnicul împreună şi îmi zâmbea.
De fapt, mi se pare că şi acum îmi zâmbeşte. M-aş chinui un pic să-i zâmbesc înapoi, mi-e frică să nu se simtă vinovat de ce a făcut.
Îmi dau seama că am îngheţat. Nu se mai mişcă nimic în mine. Nici măcar nu pot să-i zâmbesc, să mă prefac că e totul în regulă.
Când m-a lovit, nu m-am aşteptat.
Am îngheţat rapid, deşi îmi venea să plâng.
Aerul a încetat să mai între în mine.
Încet, încet, se lăsa seara. Peste mine, peste pădure.
A trecut timpul şi sângele mi s-a uscat pe ochi.
În tot acest timp, el săpa şi săpa şi săpa…
Mă uitam la stele, cum apăreau deasupra mea şi se uitau îngheţate la mine.
Sângele le făcea să pară mai roşii.
De fapt, tot ce vedeam era roşu.
Treptat, treptat, mi s-a făcut mai cald.
M-a mutat în groapa care i-a luat o veşnicie să mi-o pregătească.
Mi s-a făcut mai cald şi am observat că vântul nu mă mai atingea.
Pe ochi mi s-a pus mai întâi o ceaţă roşie, apoi pământ.
Underneath the stars…
Song of the day by the brilliant band The Killers:
Leaves are falling down on the beautiful ground, I heard a story from a man in red. He said the leaves are falling down, such a beautiful sound, son I think you’d better go ahead.
But you always hold your head up high, cause it’s a long, long, long way down. This town was meant for passing through, boy it ain’t nothin’ new, now go and show ‘em that the world stayed round. But it’s a long, long, long way down.
You better run for the hills before they burn, listen to the sound of the world, don’t watch it turn. I just want to show you what I know and catch you when the current lets you go.
Or should I just get along with myself? I never did get along with everybody else. I’ve been trying hard to do what’s right. But you know I could stay here all night and watch the clouds fall from the sky. Well this river is wild. This river is wild.
Run for the hills before they burn. Listen to the sound of the world, don’t watch it turn. But shake a little. Sometimes I’m nervous when I talk, shake a little. Sometimes I hate the line I walk. I just want to show you what I know and catch you when the current lets you go.
Or should I just get along with myself? I never did get along with everybody else. I’ve been trying hard to do what’s right. But you know I could stay here all night and watch the clouds fall from the sky. Because this river is wild. God speed you boy – this river is wild.
Now Adam’s taking bombs and he’s stuck on his mom because that bitch keeps trying to make him pray. He’s with the hippy in the park combing over the dark just trying to get some of the little girl play.
You better run for the hills before they burn, listen to the sound of the world, don’t watch it turn. I just want to show you what I know and catch you when the current lets you go.
Or should I get along with myself? I never did get along with everybody else. I’ve been trying hard to do what’s right. But you know I could stay here all night and watch the clouds fall from the sky, and pay this hell in me tonight, because this river is wild. God speed you boy – this river is wild. This river is wild. God speed you boy – this river is wild.
Now the cars are everywhere, lacing dust at the fairgrounds. I don’t think I’ve ever seen so many headlights. But there’s something pulling me. The circus and their crew, well they’re just passing through, just making sure that merry still goes ‘round. But it’s a long, long, long way down.
N-am făcut asta niciodată, dar poza asta e superbă. A wittle pug iz all I need to keep me on going. 
Eram în metrou, înghesuită din toate părţile, pipăită din stânga şi din dreapta de diverşi oameni ai muncii, cu mirosuri greu de digerat, cu limbaj de lemn şi comportamente mai mult decât simple.
Ieşisem de la facultate, ploua şi mă ascundeam cumva de colegii mei care erau cu doi metri mai departe. Îmi feream privirea de a lor, prefăcându-mă că mă conversez la telefon.
Înghesuită cum eram, nervii mei se acumulau ca într-o oală sub presiune, mp3 player nu mai aveam, handsfree-ul la telefon nu mai funcţionează nici el de mult, iar gălăgia muncitorilor îmi acoperea gândurile. Toate barele erau ocupate, nu aveam nici de ce să mă ţin şi singurul meu suport erau tot trupurile oamenilor.
Noroc că la prima staţie au coborât mulţi oameni, şi s-a mai eliberat zona-burduf dintre două vagoane.
Am fugit spre acel loc, ca să reuşesc să prind un loc de unde aş fi putut să mă ţin de bară – am avut noroc şi am fost chiar prima acolo. De câte ori ajung acolo, mă gândesc amuzată de fiecare dată la avertismentul de pe regulamentul interior : „Călătorii nu au voie să staţioneze în zona burdufului dintre vagoane!” sau ceva de genul ăsta. Ca de obicei, mă amuz şi rămân pe loc. Mai vine o tipă – îmbracată în alb, mi se pare total deplasată, ţinând cont de vremea de afară şi de frigul din oase. Mă întreabă dacă e metroul bun – credea că nu l-a luat pe cel care trebuia, o asigur că e cel potrivit şi ne continuăm drumul în linişte.
Simţeam curent din partea stângă, venind dinspre burduf. Mă deranja din ce în ce mai tare, aşa că am sinchisit să arunc o privire înspre direcţia aia. N-am avut timp nici să mă mai sperii – deodată am văzut cum se desprindea din ce în ce mai tare, mâna îmi aluneca pe bara de metal, care nu mai reuşea să mă mai ţină. Sub picioare nu mai aveam nimic, zburase toată platforma dintre cele două vagoane. Am închis ochii pentru o clipă, nu mi-am mai simţit picioarele şi când i-am deschis, Sfântul Petre se holba la mine. Deşi chiar nu pricep de ce are coadă şi coarne.
Today I’ll treat you with something special. The gods of glam rock – The Darkness.
Yeah, really funny, funky si suna foarte optimist.
Anyway, i likez ‘em. 2 variante : original video (sunet prost) si live (amazing performance).
Lyriczzzzzzzz (via http://songmeanings.net ) :
I can’t get rid of you
I don’t know what to do
I don’t even know who is growing on who
‘Cos everywhere I go you’re there
Can’t get you out of my hair
Can’t pretend that I don’t care – it’s not fair
I’m punished for all my offences
I wanna touch you but I’m afraid of the consequences
I wanna banish you from whence you came
But you’re part of me now
And I’ve only got myself to blame
You’re really growing on me
(Or am I growing on you?)
You’re really growing on me
(Or am I growing on you?)
Any fool can see
Sleeping in an empty bed
Can’t get you off my head
I won’t have a life until you’re dead
Yes, you heard what I said
I wanna shake you off but you just won’t go
And you’re all over me but I don’t want anyone to know
That you’re attached to me, that’s how you’ve grown
Won’t you leave me, leave me alone
You’re really growing on me
(Or am I growing on you?)
You’re really growing on me
(Or am I growing on you?)
Any fool can see
You’re really growing on me
(Or am I growing on you?)
You’re really growing on me
(Or am I growing on you?)
 | bogdan.minea on Snow Patrol – Crack The… |
 | unudoitrei on 22->23 |
 | brahms on 22->23 |
 | dreampoet on Pour |
 | psihotic on Pour |
